Cunosc pe cineva care spune deseori la sculare, “mă întreb ce îmi va mai aduce și ziua de astăzi.”
Ei bine, ziua în sine nu aduce mai nimic. Ziua: impasibilă, imaterială, un concept care demarchează un minuscul ciclu cosmic. Ziua omeneasca: o compoziție personală.
Desigur, avem un material brut la dispoziție, cum ar fi starea meteorologica sau durerea de spate. Și totuși, asemenea unei compoziții muzicale, sta în talentul imaginației noastre, cum interpretam, orchestram și prezentam aceste elemente într-o compoziție a unei zile. Ipoteza mea este ca, pentru om, ziua este o compoziție în principal a cuvintelor. A cuvintelor pe care le alegem pentru a ne defini pe noi și pentru a ne adresa altora. Cuvintele: cărăuși ai energiei și emoțiilor noastre, pe complexa țesătură interpersonală.
